O zi scaldata de ghinion, de raze intunecate,de tristete oglindea camera ei... Auzea o muzica si se gindea la ceva necunoscut, la ceva, dar nu-si putea gasi raspuns la nimic. Ochii caprui, parul despletit cadea pe fata si-ncerca sa-i astupe ochii plini de lacrimi si tristete. Simtea ceva, dar ce? O chemare? Nu... o durere?... poate, dar o strapungea ceva necunoscut, ceva strain,nemaisimtit pina atunci. Cinta ceva, iar ea auzea doar sufletu-i mocnind si trasnetul scinteielor de dor. Cauta singuratate... Unde putea s-o gaseasca? Unde? A cazut tacuta in coltul camerei si-si depana dorul... dorul de un sarut... parca simtea ca e straina, ca e inferioara luminii ce-i cadea pe fata... Nu mai cunostea ziua, nu mai cunostea razele ce cadeau pe pereti, nu-si mai cunostea suflarea,era o straina. O voce strabatu linistea ce plutea intre peretii albi si prea goi. Ea si-a ridicat privirile din pamint si marind volumul ea a cazut doborita de fiori. O trecea o presimtire, de parca vocea lui ii spunea raspuns dupa raspuns si-i linistea sufletul. I se parea ca glasul lui era cel care putea sa- i spuna tot ce vroia sa-i auda sufletul ei. Era o voce care a cutremurat-o. S-a ridicat si a inceput sa-si stringa lacrimile de pe obraji. Asculta atent fara sa-si poata da seama ca s-a indragostit in vocea draguta de la radio. S-a napustit asupra calculatorului, asaltind toata lumea de pe internet cu o intrebare de genul "Cine vorbeste la radio?" "Ce nickname are?" Nimeni nu a raspuns. Statea inlemnita si privea la lumea care nici nu-I observa intrebarea... Mai tirziu cind draguta voce ce o fascinase se preagatea sa paraseasca difuzoarele a auzit numele "Dj George". Deodata in fata ei s-a deschis toata lumea, s-au luminat toate caile si pe fata ei a aparut un zimbet clar,pur si plin de fericire. S-a indragostit de vocea de la radio. Nu-i venea sa creada... cum se poate??? Asta a fost intrebarea care a tot framintat-o toata ziua. Nu-si putea gasi un loc,totul incepuse atit de brusc. Vocea lui ii parea un mister, care o readuse la viata, care ii readuse lumina in priviri. De atunci cauta macar o secunda sa-I poata scrie macar un cuvint. Macar un salut. Macar un semn sa-I dea. Asa s-a intimplat ca fetei i-a venit in gind sa intre si ea la radio. Ca prin minune tocmai acel baiat trebuia sa o ajute. Sarind pina la cer de fericire fata il cauta. Dar nu va da-ti chiar oare seama pentru ce il cauta ea mai mult?! Bineinteles ca doar pentru un lucru "Sa-l cunoasca!!!" 'Sa-l auda!!!" Statea cu el la discutii ore intregi si tot nu putea inchide convorbirea. Dar deodata a aparut un subiect adus de el in discutie care o macina, o risipea si o facea sa plinga. Era despre cea pe care el o alesese, ore intregi ii tot povestea despre ea, despre ei, iar fata cu lacrimi in ochi il sfatuia sa o ierte daca greseste si cu orice pręt sa fie linga ea,daca simte ca ea il va face fericit. Asa treceau orele, zilele si saptaminile. Il visa,il chema, dar el... nu venea... S-a intimplat un conflict intre ei (el si aleasa lui), iar ea nu stia cum sa faca, dar nu vroia nici in ruptul capului sa-l faca nefericit. In rezultat ei s-au despartit si fata ore intregi vorbea cu el, il sfatuia si incerca sa adie spre ceea ce simtea pentru el. Cu zi ce trecea ii era tot mai greu sa se retina. Vroia atit de mult sa-l dezmierde, sa-I sopteasca cuvinte dulci, dar nu putea...el vorbea despre ea... Ii era greu cu toate ca nu vroia sa recunoasca. Asa au trecut citeva zile, pina cind intr-o buna zi cel mai bun prieten al lui nu i-a spus " Dido sa stii ca Geo te place!" A fost un minut de delir si o zi de fericire in care nu putea sa creada, nu avea puterea sa creada ca si el o place... Doamne, cita fericire!!! A doua zi... o zi plina de soare intrind pe internet l-a simtit ca-I cam necajit, el spunindu-I ca inebuneste, ca nu-si gaseste loc si ca vrea sa-I spuna ceva, dar crede ca v-a da in bara si de data aceasta... Fata a insistat, atunci el cu greu a scris cu litere mari: "SA STII CA IMI PLACI! Poti si sa rizi de mine dar asa este!" Pentru o secunda ea a crezut ca cade, ca se pierde, ca se topeste de atita fericire. Oare, niste litere mari sau niste cuvinte o puteau face atit de fericita?! Atunci si ea si-a scurs toata dragostea ce o simtea in cuvintele pe care I le scria, spunindu-I ca si ea il place peste masura, cu toate ca nu-I venea a crede ca asta se intimpla cu ea. Din acea zi plina de soare fiecare clipa ii pare o viata fara de el. In visul ei e chipul, glasul lui. Fiecare cuvint de la el o face sa se simta cea mai iubita fiinta din lume. "Departe, dar totusi atit de aproape..." astea au fost cuvintele in care crede pina azi... da intre ei sta o departare care ii doare pe amindoi... Din acea zi au devenit un intreg care trece incet peste toate obstacolele, care s-a luat de mina si merg cu pasul timid prin viata. Si, uite ca au trecut doua luni in care ea se topeste dupa el. O zi fara sa-l auda ii pare un infant intuneric. Seara clopotele bat cu jale, iar ea priveste in departare si asteapta. Simte o dorinta sa-l sarute, sa-l stringa la piept macar o secunda. Ar fi deajuns macar o clipa sa-l atinga si I s-ar topi privirea. Versuri pentru el se scurg siroaie si dorul pe z ice trece e tot mai mare. Il iubeste si -ar vrea atit de mult sa fie alturi de el ! Iubeste !!! Si-a aflat implinirea si ziua cea plina de ghinion a disparut sis a topit in uitare... zimbetul si-a facut loc pe fata ei si ii lumineaza chipul. Fara el i s-ar parea ca nu traieste, ca se rispeste lumea peste ea. Speranta ei nu moare, ci arde mai aprinsa ca niciodata. Clipele trec una dupa alta, iar ea simte ca se apropie sic ea in care doar v-a inchide ochii, v-a intinde mina si-l v-a atinge... V-a deschide ochii si-l va privi plina de iubire... V-a veni... ea simte... spera si iubeste...